În sufletul copilului Emil Racovitã, dascãlul Ion Creangã a sãdit gândirea tãranului moldovean, farmecul limbii românesti si iubirea pentru popor. Tânãrul Emil Racovitã urmeazã Institutul Academic din Iasi sub îndrumarea unor nume cu rezonantã din istoria stiintei si culturii noastre, cum ar fi P. Poni sau N. Cobâlcescu :"Am avut în liceu niste profesori cãrora tin în orice ocazie sã mã închin, cãci oameni ca aceia nu stiu dacã vor fi multi"

La indemnul parintilor pleaca la Paris unde studiaza deptul, iar in paralel, urmeaza cursurile de antropologie. Dupa licentierea in drept se orienteaza spre cursurile Facultaii de Stiinte Naturale, facand astfel un pas hotarator in cariera sa. In 1896 sustine la Sorbona un magistral doctorat in zoologie.

Remarcandu-se ca un bun naturalist in 1897 la doar 29 de ani se avanta in pirma expeditie antarctica, Belgica, sub comanda lui Adrien de Gerlache. Dupa o lupta dramatica de 27 de luni, infruntand greul noptii polare, echipajul Belgicai, se intorce in Eupopa, la Anvers, victorios asupra stiintei. La 22 decembrie, in sedinta solemna a Societaii Regale de geografie din Bruxelles, care patronase expeditia, Emil Racovita expune lucrarea "Viata animalelor si plantelor in Antarctica". Au urmat si alte conferinte in Franta, la Sorbona precum si in Romania, la Bucuresti, Cluj si Iasi.

Laudele lumii savante sunt pe deplin meritate, fiindca flora si fauna zonelor strabatute de Belgica erau practic necunoscute. Emil Racovita a colectat 48 de specii de insecte in cursul expeditiei sale in Patagonia si Tara de Foc, iar 20 dintre ele au fost inedite pentru lumea stiintei. Multe specii i-au fost dedicate naturalistului roman, ca un omagiu si o recunoastere a contributiei sale stiintifice exceptionale. I-au fost dedicate si cateva insule, pe harta lumii existand de cateva decenii Insulele Racovitza.

Dupa expeditia Belgica, atras foarte puternic de cercetarea domeniului subteran, Racovita exploreaza pasionat foarte multe pesteri din regiuniile carstice. Documentele gasite in aceste pasionante investigatii coroborate si interpretate cu bogata lui experienta de zoolog evolutionist l-au indreptatit sa publice in 1907, lucrarea "Eseu asupra problemelor bio-speologice". Opera fundamentala de sinteza, studiul lui Emil Racovita reprezinta actul de nastere al unei noi discipline stiintifice Biospeologia.

Dupa razboi se muta la Cluj. Va cerceta pesterile romanesti, mai ales pe cele din Muntii Apuseni, astfel Clujul devenind si mentinandu-se pana la moartea sa centrul cercetarilor speologice mondiale si locul de redactie al revistei "Biospeologica". Tot aici Racovita intemeiaza la 26 aprilie 1920, primul si multa vreme unicul Institut de Speologie din lume.

Sub directa lui conducere se infiinteaza Societatea de Stiinte din Cluj. Il regasim de asemenea prezent in viata culturala a "Astrei", la conducerea Congresului Naturalistilor, la infiintarea Muzeului Etnografic din Cluj. Este promotorul miscarii pentru ocrotirea naturii.

In vara anului 1947 incepe declinul fizic al septuagenarului naturalist si speolog. La 19 noiembrie 1947 se stinge din viata.

Original si profund cercetator al fenomenelor vietii, de la intinderile inghetate ale Antarcticii, la apele albastre ale Mediteranei, iar de aici in adancul pesterilor, Emil Racovita s-a impus prin opera sa complexa drept un mare biolog roman si unul dintre cei mai inzestrati oameni de stiinta ai vremii.

"A sti sau a nu sti, aceasta este intrebarea .

Caci a nu sti inseamna:superstitii, egoism orb, concurenta salbatica,

neintelegere, dusmanie, razboi, foamete, prapad.

A sti inseamna pentru OM: a-ti trai timpul de <a fi> cu multumire

si a astepta clipa de <a nu fi> cu seninatate."

Emil Racovita